Fr. Basiliu Raţiu

Fr. Basiliu Raţiu

(25 decembrie 1783 - 12 decembrie 1870)

este o personalitate respectată a Bisericii Române Unită cu Roma. Profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecesan din Blaj (1827-1832, 1834-1839 și 1842-1845), a scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și “Istoria Beserecesca”, primul manual de istorie a Bisericii, tipărit la Blaj în 1854.

A înfiinţat în 1867 Fundaţia caritabilă Eforie care a susţinut tinerii români, acordându-le burse de studiu până în 1948, când fondurile au fost confiscate de regimul comunist. Fundaţia Eforie a pus în 1902 bazele primului Colegiu de arte şi meserii, astăzi Colegiul Tehnic Doctor Ioan Raţiu.

Emilia Raţiu

(1846-1929)

a fost a doua soţie a Ioan Raţiu, căruia i-a stat alături mai bine de 40 de ani, dăruindu-i 5 copii. Ea a susţinut idealurile politice ale soţului ei, militând pentru drepturile şi libertăţile românilor din Transilvania, fiind o “frumoasă îndrumătoare pentru toate femeile române” conform istoricului acad. Cornelia Bodea. În perioada detenţiei lui Ioan Raţiu la Seghedin, Emilia Raţiu s-a mutat în vecinătatea închisorii pentru a fi mai aproape de soţul său, dar şi pentru a-i transmite informaţii de la prieteni şi cunoscuţi aflate din scrisorile pe care aceştia i le adresau.

Emilia Raţiu a fost una dintre iniţiatoarele mişcării feministe din Transilvania, militând pentru ridicarea nivelului cultural şi profesional al fetelor şi femeilor române.

Elisabeth Pilkington Raţiu

Elisabeth Pilkington Raţiu

Descendentă a familiei Pilkington, recunoscută pentru manufacturarea sticlei, Elisabeth Pilkington Raţiu este absolventă de Ştiinţe sociale la London School of Economics şi soţia lui Ion Raţiu începând cu 1945. Împreună cu familia Pilkington a susţinut două proiecte remarcabile: spitalul Fairfield şi Trustul „Rainford” , o fundaţie de caritate recunoscută. Ca membru al Consiliului director al Rainford Trust, Elisabeth s-a implicat în mod special în proiecte sociale şi umanitare.

Începând din 1974, şi-a susţinut soţul în activitatea de susţinere a cauzei românilor liberi şi, după căderea lui Nicolae Ceauşescu, l-a însoţit pe Ion Raţiu în România. În 1933 a fondat Fundaţia Raţiu România care îşi propunea ca scop principal tratarea copiilor şi tinerilor bolnavi de leucemie din Romania. Atat de mare a fost succesul acestui program, încât după numai şapte ani, în anul 2000, guvernul roman a instalat 3 unităţi de transplant de maduvă preluând integral responsabilitatea de a avea grija de cazurile copiilor bolnavi de leucemie din ţară. În semn de recunoaştere a muncii sale, Elisabeth a primit distincţii din partea mai multor instituţii şi organizaţii: Preşedenţia României, Departamentul de Stat, în cadrul Săptămânii Financiare Bucureşti.

Dr. Ioan Rațiu

Dr. Ioan Rațiu

(19 august 1828 - 4 decembrie 1902)

este descendent al familiei Rațiu de Nagylak din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost un om politic transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902.
Ioan Raţiu a militat pentru drepturile românilor din Transilvania, fiind unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania. A început studiile în drept la Viena de unde s-a întors în 1854 și în 1857 a obținut la Budapesta doctoratul în drept cu teza Theses ex universa jurisprudentia et scientiis politicis. A practicat avocatura la Budapesta, Cluj- Napoca și Sibiu.
Viorel Virgil Raţiu Tilea

Viorel Virgil Raţiu Tilea

(6 aprilie 1896, Sibiu - 20 septembrie 1972, Londra)

a fost ambasador şi politician român, Ambasadorul României în Londra în perioada 1938-1940. După instaurarea regimului Antonescu, a refuzat să se întoarcă în ţară, cerând azil politic în Marea Britanie. A studiat la Sibiu, Bratislava, Cluj- Napoca, Londra și Viena, obţinând titlul de doctor în drept al Universității din Viena. Ca urmare a deciziei de a nu reveni în ţară pierde cetăţenia şi toate proprietăţile din ţară.

Este cunoscut pentru “incidentul Tilea” care a avut loc înaintea declanşării celui de-al Doilea Război Mondial. În data de 16 și 17 martie 1939 s-a prezentat la Foreign Office și a declarat că guvernul român avea toate motivele să creadă că în următoarele luni, Germania va proceda la dezintegrarea României, în același mod cum a procedat cu Cehoslovacia. Deși guvernul român a dezmințit existența unui „ultimatum german”, cabinetul britanic și-a pus în mișcare întreg angrenajul politico-diplomatic. Rezultatul a fost încetarea politicii de conciliere a Londrei și Parisului față de Berlin. Anul 1940 avea să dovedească justeţea presupunerilor sale.  A murit în Anglia şi conform dorinţei exprimate în testamentul său memoriile sale privind misiunea la Londra au fost publicate de familie.

Augustin Raţiu

Augustin Raţiu

(7 iulie 1884 - 2 decembrie 1970)

a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Cluj şi Budapesta în calitate de bursier al Fundaţiei “Șterca Șuluțiu”, obţinând titlul de doctor în drept în 1909 și a depus cenzura de avocat la Târgu Mureș. În acelaşi an, Augustin Raţiu și-a deschis birou avocațial la Turda, ajungând decan al Baroului de avocați.

După 1918 a continuat activitatea de susţinere a vieţii locale româneşti, ocupând şi funcţiile de prim prefect roman al Prefecturii Turda,  primar al orașului şi consilier la nivel judeţean şi local. În perioada administraţiei sale Turda cunoaşte o perioadă de prosperitate, după Primul Război Mondial se deschide fabrica de sticlă, iar Turda devine centrul multicultural (unde se întâlnesc români, maghiari, germane, evrei şi romi) care este şi astăzi.

Ion Raţiu

Ion Raţiu

(6 iunie 1917- 17 ianuarie 2000)

Ion Raţiu, liderul ales al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, stabilit la Londra, a fost cea mai puternică şi consistentă voce a opoziţiei împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Jurnalist de presă și radio, autor al multor volume, Ion Rațiu a fost și un om de afaceri de succes, în domeniul transporturilor maritime și imobiliare. În acelaşi timp, Ion Raţiu a oferit susţinere multor persoane care se refugiau din faţa dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

Exilat la Londra după instaurarea comunismului în România în 1946, Ion Raţiu s-a dedicat luptei împotriva comunismului, având contribuţii regulate la serviciul român al BBC, Radio Europa Liberă și Vocea Americii. În 1957, a publicat „Policy for the West“, o carte de mare succes prin care a criticat atitudinea Occidentului față de Uniunea Sovietică și comunism. În 1975, anul în care a publicat „Contemporary Romania“, Ion Rațiu a decis să-și dedice toată energia luptei pentru o Românie liberă, democratică.

După 50 de ani în exil, Ion Raţiu s-a întors acasă în 1990 şi a candidat la alegerile prezidenţiale. Cu toate că a intrat în Parlament, servindu-şi cu devotament ţara timp de zece ani, insuccesul său în alegerile prezidenţiale a dezamăgit pe mulţi. Chiar și în ziua de azi, mulți români își amintesc de el cu simpatie, numindu-l „cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut“.

Ratiu Family is one of the oldest noble families in Transylvania Romanian. Ratiu family existence is attested since the time of Sigismund of Luxembourg (XIV century). Origin of the Family is the town in northern County of Noşlac at its limit with the county Turda-Aries, on the left (south) of the river Mures.
„Noşlac is inhabited by several noble families who predicate” of Nagylak. „During the reign of Emperor Sigismund of Luxembourg (king of Hungary in 1387 and emperor of Germany since 1411), the Croats in southern Hungary rebelled. King reacted by calling and asking the Diet of Turda nobility to pregătescă a campaign to suppress the revolt of the Croats. legend says that the campaign against the Ottomans would have taken part and Thomas (Thomas) of Nagylak (Noşlac), which would be enrolled as a crusader, under the banner nobles Székely seat of Aries. Returning victorious in this campaign, King Sigismund of Luxembourg in content nobles intervention their merits noting, among others, Thomas (Thomas) of Nagylak. neighbors nicknamed him Rácz Thomas synonym of,, Croatia „(Hrvace) because he had fought on land in Croatia, and formed the name, Rácz of Nagylak (Ratz then Ratiu). Over time the family received several degrees upgrading from King Rudolf II of Habsburg (1578), Stephen Báthory (1583), Sigismund Báthory (1585), Gabriel Bethlen (1625) or Michael Apafi I (1680 ). Branch Turdean Ratiu family comes from Stefan Racz of Nagylak (Noşlac) knighted in 1625 in Alba Iulia by Gabriel Bethlen of Transylvania. Due to conflicts between princely families, George II Rákóczi withdraw diploma noble family, it is banished from Noşlac and pămâturile confiscated. Basil Ratiu and his two adult children, Basil and John seek refuge with relatives in Teiuş after father with the third being minor, Coman settled in Turda. Diploma nobility was renewed by Prince Michael Apafi I in 1680 Because of this family was able to settle permanently in Turda Hungarian noble city, where according to medieval rules were admitted only noble families who held diplomas. The Ratiu Family Noşlac old noble family remained the only Romanian in Turda, others were Magyarized and disappeared from history. Ignaz von Lenk Treuenfeld

%22Lexicanum%22, (1766-1842), printed in 1839

1298 – Micu, money Gilau and Fenes (Floreşti) is moved to January 13 on the shore at the mouth Aries Mures County in Nagylak (Noşlac).

1331 – Andreas / Indrei is certified on May 16 by Voivod of Transylvania Deva Thomas Szechenyi as nobilis, master (Nemes) of land in Nagylak (Noşlac).

1394 – Thomas Nagylak, captain of the Crusaders, is knighted by the King of Hungary Sigismund of Luxemburg, the merits of the fighting in the region inhabited by Rácz / Ratz (Croatia). The family takes the nickname Rácz / Ratz – (Croatia) – the particle „of Nagylak”.

1578 – Peter / Peter Rácz of Nagylak is ennobled by the Austrian Emperor Rudolf II. Title Rácz I. Habsburg for military and diplomatic merit.

Ratiu Family of Nagylak (Noşlac) of Turda

1625 – Stefan Racz of Nagylak – (Ratz in German transcription), which is ennobled by Prince Gabriel Bethlen of Transylvania diploma worth renewing military and diplomatic.

1653 – Prince George Rakoczy II of Transylvania. cancel the Rácz family diploma and has the property disposal Nagylak – Noşlac, which is given the family of Count Dobay.

1680 – Basil Rácz adult sons, John and Basil (Coman minor son, is not mentioned) is reînnobilat Prince of Transylvania by Mihai Apafi I and receives diploma noble predicate „of Nagylak”.

1768 – The descendants of Coman, family members settled in Turda, submit their application for certification noble descendants of Basil Rácz (1680).

1782 – Stefan Toader and flowers are confirmed as descendants of Basil Rácz of Turda Nobles Nagylak the board issuing the August 2 „certificate of nobility”.

1820 – Name Ratiu introduced by Basiliu Ratiu by transcribing first name Rácz (Ratz).

1821 – Descendants of Basil Rácz of Nagylak / Noşlac, Ratiu family members are confirmed as legal residents by Turda County Court Minutes no. 9963.

1828 – Turda County Jurisconsult application Order no. 11037 of June 30, issued by the Directorate of the Imperial Supreme Council of Transylvania, Ratiu family initiates validation process diploma entitled „The Nagylak”.

1829 – Basil / Basilius, Indrei / Andrew Gregory / Gligor, John, David, and Matthew sons Demetriu Gligor Ratiu, true followers of Nagylak Rácz family, ennobled in 1680 by Prince Michael Apafi I., are nominated as inhabitants full noble rights by ruling of April 1 Turda County Court.