Premiul pentru jurnalism

Lansat în 2015 de către Centrul Rațiu pentru Democrație, Premiul Ion Raţiu pentru Jurnalism promovează şi încurajează jurnalismul de investigație.
j

Cotidianul

Cotidianul a fost un ziar românesc, apărut în București la data de 10 mai 1991. Ziarul a fost deschis de Ion Rațiu ca primul ziar privat după 1989, cu ajutorul a doi profesioniști de la ziarul britanic The Guardian.

La data de 23 decembrie 2009, ziarul a publicat pentru ultima dată. Domeniul de internet cotidianul.ro rămâne în continuare activ, fiind operat de divizia de internet a trustului Realitatea-Cațavencu.

Trei organizații profesionale care veghează la respectarea codurilor deontologice, Centrul pentru Jurnalism Independent, Active Watch și Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, au fost invitate să nominalizeze jurnaliști pentru premiu. Împreună cu aceștia fac nominalizări laureații edițiilor anterioare și reprezentanți ai facultăților sau departamentelor de jurnalism.

Premiul este inspirat de Ion Rațiu care, revenit în ţară în 1990, după 50 de ani de exil, a luptat pentru libertatea presei, necesară unei democraţii funcţionale. În acest sens, încă din primele zile de după întoarcerea sa acasă, s-a zbătut pentru înfiinţarea unui ziar şi a unei televiziuni care să se opună instrumentelor de propagandă transmutate din perioada comunistă. A reușit doar pe jumătate – în 10 mai 1991 a apărut primul număr al ziarului Cotidianul; avizul pentru deschiderea unei televiziuni nu l-a primit niciodată.

Ovidiu Vanghele (2017)

Ovidiu Vanghele este laureatul Premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism 2017.

Nominalizat

“seria de anchete Toți oamenii generalului, despre averea fostului vicepremier Gabriel Oprea, dar și pentru seria de anchete Harta morții – o radiografie la detaliu a dezastrului din asistența socială românească, despre cei aproape de 5.000 de oameni cu boli mintale care au murit într-un interval de circa cinci ani de zile în centre instituționalizate de ocrotire sau recuperare.  (…) Meritul lui Ovidiu este nu doar că face presă de investigație de cea mai bună calitate, ci și faptul că reușește cu încăpățânare și pasiune să facă anchete redutabile în condițiile în care nu are o echipă sau o redacție în spate.”

Ovidiu Vanghele

Editor, Factual

Ovidiu Vanghele și ultimele sale investigații

Ovidiu Vanghele și-a început cariera în 2002, când, la finalul primului an de facultate de jurnalism, a fost angajat în echipa Agenției MEDIAFAX. După zece ani de jurnalism de agenție, timp în care a trecut lent de la știri la subiecte mai profunde, mai apropiate de zona investigației, a ales să încerce televiziunea, plecând la ProTV, unde a lucrat în echipa Redacției Știri, participând și la realizarea unor materiale pentru emisiunea-premium a postului, România, te iubesc!. După mai puțin de un an, a ales să părăsească media mainstream, punând bazele Centrului de Investigații Media, pe care-l coordonează și în prezent.

În ultimii ani, Ovidiu Vanghele a publicat zeci de investigații de presă care au urmărit milioane de euro cheltuiți fără sens, ilegal sau furați cu totul. Cele mai cunoscute dintre anchetele sale au vizat ororile din centrele pentru persoane cu dizabilități mintale, fraudele cu banii Academiei Române, contractele CFR sau achizițiile dubioase ale șefilor „Republicii Constanța”, multe dintre ele surse pentru investigații judiciare ulterioare. 

În anul 2016, a lucrat aproape exclusiv la seria „Toți oamenii generalului” în care, împreună cu Ana Poenariu (RISE Project), a documentat devenirea personală și financiară a unuia dintre cele mai mari paradoxuri ale politicii românești, Gabriel Oprea.

În paralel cu jurnalismul de investigații pe care-l practică la Centrul de Investigații Media, în ultimii ani a mai format și condus echipa editorială a EurActiv România, în prezent fiind editor al celei mai mari platforme de fact-checking din România, factual.ro, un proiect Funky Citizens. 

Nominalizată

„pentru publicarea în premieră o investigație legată de plagiatul lucrării de doctorat a vice-premierului Gabriel Oprea. „

Emilia Șercan

Senior-editor, cursdeguvernare.ro

Emilia Șercan (2016)

Emilia Șercan a primit premiul Ion Ratiu pentru jurnalism în 2016.

Emilia Șercan și ultimele ei investigații

Emilia Șercan și-a început ucenicia ca jurnalist în 1996, în orașul natal – Vatra Dornei, unde a făcut de toate, de la presă scrisă, la radio și televiziune. În 2000 a fost angajată în secția Eveniment/Investigaţii a ziarului „Curierul Național”, iar din 2003 s-a mutat la „Evenimentul zilei”, unde timp de cinci ani a făcut parte din Departamentul Investigații.

Din 2009 lucrează ca jurnalist independent, iar din 2010 este senior editor la site-ul cursdeguvernare.ro. Emilia Șercan predă din 2005 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București – din februarie 2015 în calitate de lector – Tehnici de Investigare Jurnalistică, Tehnici de Culegere de Informaţii, Tehnici de Redactare, Genurile Presei, Tehnici Avansate de Lucru în Agenţiile de Presă.

În această perioadă a realizat sau coordonat sute de anchete, între care Mătuşa Tamara, Afacerile din energie ale „băieţilor deştepţi” şi ale lui Bogdan Buzăianu, Afacerile de după FNI ale lui SOV, Averea lui Dan Ioan Popescu, Dosarul Bancorex, Ziarişti – foşti informatori ai Securităţii, Afacerile lui Puiu Popoviciu. În 2008 a plecat la Realitatea-Caţavencu pentru a înfiinţa şi conduce Departamentul de Investigaţii, care a furnizat anchete şi reportaje pentru Cotidianul și Realitatea TV.

Nominalizările pentru premiu au fost făcute de Cătălin Tolontan, Centrul pentru Jurnalism Independent, Active Watch și Departamentul de Jurnalism de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării. Laureatul a fost ales de un juriu format din membrii Consiliului Director al CRD.

Cătălin Tolontan (2015)

Cătălin Tolontan este primul laureat al premiului Ion Ratiu pentru Jurnalism.

Nominalizat

”pentru că a realizat și publicat cele mai de impact investigații de presă din ultimii ani, într-o publicație cu profil sportiv. Pentru că a demonstrat că poți face presă și la mogul, că poți să deranjezi interesele patronului și să-ți păstrezi coloana vertebrală. Pentru că și-a protejat această independență prin competență profesională și printr-un management care a adus bani patronului, nu viceversa”.

Cătălin Tolontan

Redactor-șef, Gazeta Sporturilor

Cătălin Tolontan și ultimele sale investigații

Este unul din cei mai cunoscuţi jurnalişti români de investigație, redactor-şef şi director general al Gazetei Sporturilor şi autor al unui blog multi-premiat tolo.ro.

Laureat a zece premii de “ziarist al anului” în ultimii 12 ani, Cătălin Tolontan a intrat în presă în 1990, la ziarul studenţesc al Facultăţii de Comerţ din Academia de Studii Economice. În ultimii ani a fost autorul mai multor investigații jurnalistice care au expus corupția unor cluburi de fotbal sau a unor înalți oficiali aflați în funcții cheie ale aparatului guvernamental.

Investigația sa din 2009 despre Ministrul Tineretului și Sportului, Monica Iacob- Ridzi, care a dus demisia acesteia și trimiterea sa în judecată, a fost menționată în raportul Comisiei Europene despre România, precum și în cel al Departamentului de Stat al SUA.

Investigația începută în 2013, împreună cu Mirela Neag, privind finanțarea ilegală a Galei Bute a dus la trimiterea în judecată, în 2015, a mai multe persoane, între acestea fostul ministru al turismului, Elena Udrea. Investigația a câștigat în 2014 International News Media Association Awards la categoria Best Use of An Event to Build a News Brand.

Discursul lui Cătălin Tolontan la primirea Premiului Ion Rațiu pentru Jurnalism

”Cînd m-au văzut cu pantaloni roșii în această dimineață, colegii din redacția Gazetei Sporturilor m-au întrebat dacă ne merge atît de rău. Dacă presei îi merge atît de rău.Le-am răspuns că voi primi premiul Ion Rațiu. Și că îmbrăcămintea e omagiul meu fistichiu pentru cel mai tonic om pe care l-am văzut pe scena publică.”Dar știi că Ion Rațiu avea mult bun gust cînd se îmbrăca?!”, mi-au replicat colegii.

De-abia acum devine interesant.Nu mă așteptam ca într-o redacție post facebook imaginea lui Ion Rațiu să fie cunoscută.Eu i-o revăzusem în ediția din această săptămînă a „Cațavencilor”. Imaginea celebră din Parlament, cînd era la tribună și vorbea cu mîinile întinse, propunînd un spațiu fizic al dialogului înconjurat de zeci de mineri care îl lăsau în pace, uimiți și ei de tabloul creat.Fotografia aceea îl arăta pe Ion Rațiu avînd curaj și compasiune ca unul ce știa că oamenii care pătrunseseră în Parlament erau, în fond, tot victime. Victimele lipsei de informare.Victimele deficitului democratic și victimele puținătății presei libere.

M-am mirat, așadar, că tinerii de azi din redacție au o reprezentare a lui Ion Rațiu. De regulă, memoria acestor tineri extrem de talentați începe fatalmente cam la jumătatea anilor 2000. Uneori, cînd intru în redacție, am senzația că ar fi util să mă recomand în calitate de mucegai cu pretenții imperative. Ceea ce nu e deloc rău în comparație cu momentele în care ajung în hală și mă întreb eu însumi cine sînt.

În ultimii ani, am stat departe de televizuni și de aparițiile publice. Ceva m-a făcut însă să vin azi aici, la Cluj, la invitația Centrului Rațiu pentru Democrație.

Acum cîteva zile, mă găseam în sediul uneia dintre fundațiile importante din România, cu siguranță cea mai bogată dintre ele. O fundație prin care un guvern occidental finanțează cu zeci de milioane de euro pe an o bună parte a organizațiilor neguvernamentale din România.

În ultima vreme, tendința de a așeza presa de calitate pe baze nonprofit a apărut și la noi. Asta pentru că modelul de business clasic al presei e epuizat, iar cel nou refuză să se nască. Iluziile că digitalul ne va salva redacțiile se depărtează tot mai mult.În anul 2015, chiar și o companie de presă orientată pe pionierat digital, cum este Gazeta Sporturilor, realizează 90% din audiența pe internet, dar încasează doar 10% din venituri pe internet.Sîntem unii dintre cei mai mari încasatori de publicitate clasică pe net și de la google din România, dar asta nu înseamnă decît un euro din 10 în veniturile noastre. Un euro din 10!În schimb, realizăm 90% din venituri la taraba de ziare, deși acolo se mai află doar 10% din audiență.Rezolvarea acestei ecuații ne frămîntă zi de zi. Cei care spun „De ce nu închid ziarele printul?” nu au în față aceste date. Le fac publice azi, aici, pentru prima oară.Încercarea de a susține presa pe o bază nonprofit a apărut de cîțiva ani în Occident.

Mă aflam așadar în București la o fundație cu oameni educați și deschiși. Dar eram acolo pentru că procedurile granturilor, aplicate cînd e vorba de inserție socială sau de programe contra discriminării, cer ca fundația să vadă conținutul exact al materialelor înainte de derularea lor.Pe scurt, aplicînd aceleași reguli, ei cereau să vadă investigațiile și reportajele înainte de publicare.

Le-am spus că este împotriva Constituției României care interzice orice formă de cenzură. Le-am explicat că în jurnalism nimeni din afara corpului editorial nu are voie să vadă înaintea publicului ceea ce se publică.Nimeni înseamnă nimeni. Patronul, departamentul de publicitate sau o fundație care angajează niște jurnaliști pentru un proiect frumos. Absolut nimeni!

Tinerii români de la fundație nu erau deloc rău intenționați. Dimpotrivă, aveau o dedicare exemplară.Dar, pur și simplu, nu se întîlniseră cu o astfel de situație. Mai mult, în alte cîteva situații, e posibil să fi primit spre citire articole.

Le-am spus că cei trei jurnaliști din București și trei din Provincie care vor fi selectați pentru acest proiect pe care îl voi coordona editorial nu vor preda textele nimănui din afara zonei editoriale.

Și că nu vrem excepții. Vrem, în schimb, ca ei să realizeze că nu au voie să citească textele, fie că sînt ale noastre sau ale oricărui alt jurnalist. Dacă au făcut-o, să se oprească. Dacă vor mai finanța proiecte jurnalistice să respecte acest lucru!

Cred că i-am convins pentru că aveau bună credință autentică și pentru că ceea ce este nenegociabil cu un patron privat sau cu Parlamentul este nenegociabil cu oricine consideră că merită să dețină media sau să finanțeze libertatea de exprimare și dreptul la informare.

Proiectul va merge mai departe. De fapt, testul democratic este să fii angajatorul atunci cînd tu însuți poți ajunge vizat de libertatea presei. Dacă Adrian Sîrbu sau Dan Voiculescu nu mi-au cerut niciodată un text înainte de publicare, cu atît mai puțin o organizație care promovează democrația poate căpăta așa ceva.

Cînd am plecat, mi-am amintit un alt episod. El s-a petrecut la începutul anilor 90. Lucram la Gazeta Sporturilor și, împreună cu colega mea Luminița Paul munceam la o anchetă despre cum dopingul supraviețuise ca politică de stat după 1989, deși dispăruseră statul și partidul care fondaseră această politică de „medalii contra sănătății sportivilor”.Statisticile oficiale ale numărului de sportivi dopați erau falsificate.În continuare, ministerul încuraja dopajul.

Înainte de publicare, prima parte a articolului ni s-a returnat cu modificări făcute apăsat, cu creionul. N-am recunoscut scrisul șefului și l-am întrebat cine a făcut tăieturile pe manuscrisul care urma să intre în tipar.Senin, ne-a spus că secretarul de stat din MTS, practic șeful sportului din acel moment. „Ca să nu greșiți”, ni s-a zis.Am refuzat publicarea și am părăsit redacția a doua zi. Au trecut aproape 25 de ani și, de data asta nu într-un minister, ci într-o organizație free-speach am fost pus în fața acelorași argumente.

Ca să nu greșim, ca să nu fim partizani, ca să nu comitem derapaje. Pentru toate acestea, ni se propune controlul.Dar, în fond, ce altceva face presa decît să greșească, să derapeze, să fie subiectivă, deși ne propunem exact inversul?

Acum cîteva zile, Alan Rusbridger și-a anunțat retragerea după 20 de ani ca redactor șef la „The Guardian”. Din 1821 și pînă azi, „The Guardian” a avut doar 11 redactori șefi. Cel mai longeviv a stat în funcție 57 de ani, mai mult decît Carol I sau Ștefan cel Mare.El și-a amintit că în momentul în care a fost numit a spus: „Ajutați-mă să nu scufund nava!”.Este coșmarul oricărui redactor șef și, probabil, al oricărui lider. Să nu scufunde nava și să nu trădeze moștenirea.

Gazeta Sporturilor are o tradiție de 91 de ani și mi-e greu să-mi imaginez ce aș simți dacă valoarea ei unică s-ar risipi sub mandatul meu.Dar frămîntările nu sînt exclusivitatea noastră, a celor care conducem redacțiile. Orice ziarist își pune problema cît va rezista meseria lui. Unele lucruri nu depind de noi.

Vă mulțumesc pentru acest premiu.Îl primesc cu emoție.

Vă rog să acceptați ca valoarea sa în bani să meargă la un tînăr jurnalist de la presa locală, rugînd juriul și organizațiile care m-au selectat pe mine să mă ajute și să facă această propunere.

Orice ziarist se întreabă cît va rezista meseria. Cred că unul dintre răspunsuri ni l-a oferit cel mai tonic tip pe care l-am întîlnit în viața publică din România.

Cîtă vreme vor exista oameni precum Ion Rațiu, care să țină brațele depărtate, conturînd spațiul dialogului, nu cu trufie, cu suficiență, ci cu puțin curaj și multă compasiune, publicul va ști că presa se ridică pentru el.

Vă mulțumesc d-voastră și le mulțumesc jurnaliștilor din România.”

CRD și laureatul premiului Ion Rațiu pentru Jurnalism susțin jurnaliștii locali

Jurnalista Feri Predescu, din Constanța, a primit valoarea în bani a premiului Ion Rațiu pentru Jurnalism (1.000 de euro), așa cum a dorit laureatul primei ediții, jurnalistul Cătălin Tolontan. „Vă mulțumesc pentru acest premiu. Îl primesc cu emoție. Vă rog să acceptați ca valoarea sa în bani să meargă la un tânăr jurnalist de la presa locală, rugând juriul și organizațiile care m-au selectat pe mine să mă ajute și să facă această propunere”, a declarat Tolontan la primirea premiului, în cadrul evenimentului CRD Workshop (5-7 iunie 2015).

Feri Predescu este jurnalist din 1993, având experiență în presă scrisă, audio și televiziune. Acum lucrează pentru un post de radio din Constanța și este coresponent al ziarului Evenimentului Zilei și al postului de radio Europa FM. „Feri Predescu este ziaristul direct, extrem de incomod şi care nu de puţine ori a deranjat pentru că a vrut să afle adevărul, să-l facă accesibil, deconspirând scenarii care trebuiau să rămână în culise”, au descris-o colegii de la „Ziua de Constanța”.

În 2008, ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei – a inițiat o campanie de sprijin pentru Feri Predescu, care a pierdut un proces civil de calomnie intentat de fostul primar al Constanței, Radu Mazare, fiind nevoită să-I plătească acestuia 15.000 de euro. Potrivit AMP, decizia definitivă și irevocabilă împotriva jurnalistei constănțene „este o victorie a corupției și crimei organizate asupra libertății de exprimare”. Demersul AMP a fost sprijinit de mai mulți jurnaliști cunoscuți și reprezentanți ai ONG-urilor de media. Deși a făcut apel în acest caz la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurnalista este obligată să plătească între timp, conform eșalonării decise de Justiție, cei 15.000 de euro, așa că banii de la Centrul Rațiu pentru Democrație „au venit cum nu se poate mai bine, i-am virat direct în contul acestei datorii”, a mărturisit Feri Predescu.

Premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism a fost lansat anul acesta de Centrul Raţiu pentru Democraţie cu scopul de a promova şi încuraja jurnalismul pus în slujba cetățenilor, candidații fiind jurnaliști care, pe parcursul anului 2014, au dat dovadă de non-partizanat şi au apărat interesele cetăţenilor prin anchete/investigaţii în domeniile: anti-corupţie, politici publice defectuoase, administraţie public deficitară. Nominalizările au fost făcute de trei organizații profesionale preocupate de respectarea codurilor deontologice în presă: Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație și Active Watch.

Laureatul primei ediții, Cătălin Tolontan, a fost nominalizat „pentru că a realizat și publicat cele mai de impact investigații de presă din ultimii ani; pentru că a demonstrat că poți face presă și la mogul, că poți să deranjezi interesele patronului și să-ți păstrezi coloana vertebrală”.